When people only hurt you..

Se lasase pe spate cu aceasta in brate, intr-un fel ii era prea greu sa se echilibreze pentru a sta cu ea normal.
-Cum ai dormit? o intrebase pe aceasta privind-o cu ochii patimasi, ar fi vrut sa o sarute in acel moment pentru dimineata, dar se multumea cu imbratisarea ei lasandu-si mainile sa ii mangaie usor talia.
Parfumul ei il dezorienta la acel moment, il facea sa vrea sa o aiba pentru el mereu, sa ii observe copilariile in fiecare zi si doar lui sa ii arate chipul dragalas in fiecare dimineata iar atunci cand era speriata sa vina doar la el pentru a o salva.

Spera să nu-l deranjeze pe băiat că-i sărise în brațe, dar din moment ce nu a spus nimic, tânăra a stat liniștită. Cum dormise? Putea să spună foarte bine, nu-și aducea aminte să fi visat și dacă visase vai de visele ei că nu și le aducea aminte. Se simțise bine să stea în brațele lui, era că și cum nimic rău nu i se putea întâmplă dacă stătea alături de el.
-Foarte bine oppa, nu cred că am visat. a spus strâmbând copilăresc din buze, ducându-și un deget pe ele gânditoare, apoi a dat neagtiv din cap de parcă ar fi fost sigură că nu a visat, în realitate nu prea era așa, dar asta nu conta.
-Tu? Ești întreg, nu? întrebă știind că uneori are tendința de a se întoarce pe toate părțile în timp ce doarme, spera că nu făcuse asta și acum. Se ridică de pe băiat, nevrând să-l mai țină pe podeaua rece, putea să răcească și ea nu putea să aibă grijă nici de propria persoană, dar de altcineva?
Își duse mână la stomac simțind cum avea să scoată acele sunete ce o alarmau că îi era foame, dar nu vroia să mănânce, se bosumflă aceasta, i se părea că dimineață mâncarea avea un gust mai ciudat, îi plăcea să mănânce doar seara, mai bine zis noaptea, nici ea nu știa de ce.

Vorbele ei il calmau si totusi il intristau mai mult, cand aceasta plecase din bratele lui mai ca ii venea sa planga, privea doar in gol ascultand intrebarile ei.
Ce facuse el toata noaptea?! ei bine o vegheaza si admirase pe ea ca in rest nu isi permitea la mult in fata ei.
Se ridicase de pe jos zambind in coltul gurii cand ii vedea gesturile copilaresti, decise ca trebuia sa plece acum, fata se putea descurca si singura acum, fara el.
Se duse spre usa acesteia incaltandu-se cu bascheti cu care venise apoi ii facu cu mana foarte zambitor, schitand un mic sarut prin aer si iesise din casa ei plecand cam abatut spre casa-Pa Rannie, sa ai grija de tine! rostise inainte sa inchida usa.
:-Fiindca altfel nu stiu ce as face fara tine isi spuse in gand pe partea cealalta a usii apoi isi misca piciorele lent cu mainile in buzunar de zici ca tocmai avuse cea mai groaznica dimineata din viata lui.

[i]Pleacă? Așa repede? Pe mine cui mă lasă?[/b] se întrebă în gând bosumflându-se, nu vroia să plece băiatul, chiar îi plăcea să stea în compania lui, și nici măcar nu-i lăsase un număr de telefon, ceva, ar fi vrut să mai se întâlnească cu el vreodată, dar sigur băiatul avea să-i mai facă vreo vizită, sau măcar așa spera ea. Dădu afirmativ din cap când băiatul îi spuse să aibe grijă de ea, da, ca și până acum avea să aibă grijă, se mai împiedica, își mai tăia un deget, d'astea...simple așa, la ordinea zilei pentru ea. Privi spre ușă oftând și nu se mișcă de acolo o bună perioadă de timp, nici nu vroia, de parcă avea să-l vadă să intre din nou pe ușa aceea și ea să fie acolo să-l întâmpine. Știa că nu avea să se întâmple asta și degeaba încerca. Și defapt ce credea ea? C-o să stea acolo toată viață? Prostuță copilă. Se dădu bătută într-un final și intră în bucătărie așezându-se la masă, luă un măr din coșul de fructe și mușcă din el, mestecând destul de leneșă, și acum? Ce avea să facă?

Se oprise in fata unui magazin de dulciuri din apropiere si intrase in el pentru a manca ceva bun, poate ii mai trecea amarul.
Se uitase la meniul celor de acolo observand ca duceau si comenzi la domiciu, brusc ideea ii strafulgerase mintea chemandu-l pe chelner pentru a-i duce mici lui printese ceva dulce special pentru ea ca un cadou din partea lui.
Ii spuse ce tort si bautura sa ii duca si adresa apoi incepuse sa manance si el linistit din prajitura pe care o comandase apoi se gandea la ce reactie va avea fata cand va primi acasa cele daruite de el.
Intrun-fel ii era dor de ea dar nu putea sa o oblige sa il iubeasca pe el un insipid, un nebun care tot ce stia era sa faca lumea sa zambeasca si sa stea pe capul lor sa ii protejeze.

Mai luă o mușcătură din acel măr și apoi îl privi cu o ușoară scârbă, parcă și foamea îi dispăruse, îl aruncă în coșul de gunoi și se ridică de la masă . Intră în camera ei deschizând dulapul, putea să stea îmbrăcată așa toată ziua, dar în caz că venea băiatul nu dorea să arate ca și cum nu avea grijă de ea, deși era adevărat totul. Își luă o pereche de pantaloni scurți peste care un maiou puțin mai lărguț și lung, nu îi plăcea să se îmbrace prea complicat. Coborî în bucătărie pentru a bea un pahar cu apă, însă nu apucă să se apropie cu paharul de robinet căci auzi soneria. Lasă paharul să-i cadă de mână și să se zdrobească de gresie, și , desigur, apa să curgă la robinet, fugind spre ușă, când ajunse în dreptul acesteia își aranjă repede maioul și părul prinzându-l repede într-un coc ciufulit. Deschise ușa așteptându-se să-l vadă pe băiat, însă se întrista când văzu că defapt era o comandă, nu comandase nimci, așa că se uită lung la cel din ușă, până își dădu seamă de la cine era. Luă repede comanda și intră în sufragerie, lăsând tortul și băutură pe măsuța de sticlă, se așeza în stil turcesc pe canapea și deschise televizorul începând a guște din acea minunăție dulce.

Isi privise telefonul parca asteptand vreun semn divin,deja radea in hohote gandindu-se cum fata manca atat de mult si cu pofta tortul inca mancase si hartia cu adresa si nr lui de telefon.
Stia ca nu mai are nici un rost sa astepte ceva asa ca plecase spre casa cu zambetul sters de pe buze.
Ajunse din baiatul vesel, baiatul muribund de dor, chiar se indragostise ca un prost de fata copilaroasa si dragalasa pe care o avea in minte atat de mult.
Mergea destul de repede spre casa, nu-i placea soarele si mai ales la starea pe care o avea, caci nu era prea senina. Ajunse destul de repede in fata apartamentului, lasand cheile sa ii deschida camerele in sfarsit patul lui avea sa ii adaposteaza de rele si plans.
El era un barbat in toata firea, plangea rar dar sincer cu un motiv , caci de nebun in nici un caz. Luase in vizor energizantele din camera lui insa coniacul si vinul alb ii faceau mai mult ochiul asa ca alese sa dea un pahar macar putin pentru a uita incidentul iar somnul sa il ia mai usor.

Continuă să mănânce găsind un număr de telefon și o adresă acolo, privi hârtia puțin mirată, își lăsa capul pe o parte bosumflându-se copilăresc, era cumva a tânărului? La ce înceată era de minte deabia după câteva minute își aduse seama și fără să se mai schimbe ieși pe ușă îndreptându-se cu păși repezi spre apartamentul acestuia, nici nu se gândea la cea avea să-i spună, de ce oare era la el la ușă, nici nu conta, doar vroia să-l vadă, și parcă totuși ceva era rău în asta. Nu trebuia să reacționeze așa, avea s-o creadă obsedată sau ceva. Se opri în fața ușii băiatului și își scoase telefonul din buzunar sunându-l, nu știa, să ciocane, să apese pe sonerie, să intre? Dar ce avea să-i spună? Simțea cum i se oprea tot aerul în gât și numai putea să respire, de fiecare dată când auzea acel ton care o făcea să realizez că-l suna pe băiat.

Isi luase in privire paharul cu bautura apoi o dase usor pe gat privind in gol spre geam fara sa aiba vreun gand prea important.
Apoi isi dase jos tricoul lasandu-l pe podea , lasandu-si bustul gol , in casa lui asa statea mai mereu, nu era rusinat de cum arata caci nu avea de ce sa ii fie teama, arata al naibii de bine daca l-ai fi privit mai bine.
Vrand sa se arunce in pat pentru a-si limpezi sentimentele si oboseala telefonul lui suna, ar fi vrut sa il ignore dar isi arunca privirea peste el observand un numar strain, oare il suna fata sau...era vorba de altcineva.:-Da? raspunse persoanei de cealalta parte cu o voce mai rece si totusi curioasa de persoana misterioasa ce avea sa fie dincolo.

Când îi auzi vocea băiatului își duse pumnul la gură neștiind ce să spună, cu ce să înceapă, un "bună" era deajuns, dar după? După avea și el să zică "bună " și probabil s-o întrebe ce vrea, îi bătea inima așa de tare, de frică, de emoții, de faptul că nu conștientiza ce face în acel moment. Și de ce îi bătea într-un mod atât de nebunesc inima? Nu avea să fie omorâtă dacă scotea măcar un sunet, nu îi dădea nimeni cu nimic în cap dacă pur și simplu îi zicea că venise să-l vadă.
-Uhm...bună.. începuse aceasta încet înghițind în sec, simțind cum un val de căldură , dar și un fior îi cutreierau tot corpul, era normal? Nu și pentru ea, clar asta nu era normal, de ce se simțea așa.
-Nu îmi deschizi și mie ușa? întrebă apoi pe un ton copilăresc zâmbind destul de larg de parcă băiatul o putea vedea.

Brusc vocea de cealalta parte prinse culoare, iar pe chipul lui zambetul isi facu aparitia, era ea, Dumnezeu ii ascultase rugicile si nu-l lasase atat de singur in voia sortii cum credea.
Simtise cum inima era gata sa o ia la goana cand auzise interbarea fetei, era la el acasa?! ajunse in fata apartamentului lui si el nici macar nu stia, era extrem de fericit incat nici nu ii raspunse fetei la intrebarea ci aruncase telefonul pe podea si fugise glont in fata usii deschizand-o.
O vazuse pe fata, mica lui printesa aparuse langa el in peisaj si era extrem de fericit sa o vada acolo incat o luase in brate.
Chiar simtea si pentru el ceva, era atat de important la fel cum ea era importanta pentru el?! Nici nu astepta raspunsul caci buzele lui le cuprinsera pe ale ei intr-un sarut dulce si senzual, chiar daca stia ce face nu ii parea rau caci asta simtea.

Privi ușor mirată telefonul așteptând un răspuns, a început să spună "alo, alo, alo" de câteva ori, însă nu părea să răspundă cineva, îl bagă în buzunar și își ridică privirea spre ușă pe care auzi că se deschise, însă nu apucă să reacționeze căci se simți luată în brațe de către băiat, nu după mult timp își simți buzele presate de ale acestuia, iar obrajii ei prinseră o culoare roșiatică, neasteptandu-se deloc la asta. Nu se mai putea gândi la nimic, și nu, asta nu era deloc de rău, toate prostiile din cap îi dispăruseră pentru o fracțiune de secundă. Se ridică ușor în vârful picioarelor, băiatul fiind mai înalt ca ea, și brațele și le duse după gâtul acestuia răspunzându-i la sărut. Ce tot făcea ea? Nici măcar la asta nu se gândea, se bucura doar de moment.

Acum stia exact ce simtea si mai ales, stia ce simte fata pentru el caci aceasta ii raspunse sarutului, cu siguranta micuta lui nu stia despre ce era vorba in dragoste si reactiona la fel de jucaus si neatenta in toate privintile ei.
O primise in casa mergand cu ea in brate, urcand-o pe talia lui pentru a merge doar el si a lasa sarutul sa continue, el putea sa faca mai multe lucruri deodata si vedea prin casa lui chiar daca era intuneric respectiv avea ochii inchisi.
Nu dorea sa o lase din brate caci sigur iar fugea si l-ar fi lasat cu buza umflata, asa mai bine o tinea inchisa ca pe o pasare in colivie si ii dadea drumul doar pentru ai face placere compania ei.
Se deslipise de buzele ei calde si mici lasand-o jos pe patul ei , o privea fix in ochi ca de obicei cu zambetul sarmant pe chip- Te iubesc micut-o sa nu ma mai lasi sa astept asa niciodata ii spuse ppe un ton calm apoi ii sarutase fruntea.

Se simțea într-un fel atât de jenată, pentru că nu știa ce să facă, ce să spună, cum va reacționa după? Știa că era un eșec în toate, mai ales în dragoste, și îi era frică de ce se putea întâmpla. Tresări ușor surprinsă ducându-și picioarele după talia băiatului când acesta o ridică în brațe continuând să-l sărute. Îi plăcea acel straniu sentiment care-i cutreiera tot corpul.
Se făcu instantaneu roșie la față când îl auzi pe băiat și își lasă privirea în jos bosumflată, era așa uimită încât nici nu știa cum să reacționeze. Îl lovi cu pumnul în piept, dar, desigur în joacă.
-Taci! spuse aceasta fiindu-i destul de rușine și își ascunse fața în palme, i se părea atât de drăguț băiatul încât nu avea cuvinte, și probabil el se aștepta să i se răspundă la acel "te iubesc", dar Rannie era puțin aeriană și neștiutoare.

Se trezise cu un pumn ca de obicei, stia ca asta va primi daca vorbea prea mult ceea ce gandea.
Zambise prinzandu-i mana intr-a lui si sarutand-o usor si dulce apoi merse spre bucataria lui pentru a o servi pe fata cu ceva rece, cu siguranta drumul o obosise iar afara era destuld e cald.
Se intoarse la aceasta cu doua cockteiluri mari facute de el rapid, erau fresh si foarte revigorante, ii oferea ce era mai bun acesteia, mai rar se gaseau retete de genul fiindca insusi el crea din plictiseala.
-A papat tot tortul Rannie, ma mir cum de nu ai mancat si biletul din el o spuse cu mana la gura gata sa rada insa isi lasa doar ranjetul lui satisfacut sa apara pe chip.
Se uitase la fata observand ca parea usor schimbata, cu siguranta pijamalele o faceau mai copila insa cand vroia sa se imbrace in altceva cu siguranta putea sa redea feminitate si senzualitate , cu siguranta pana in drum la el o observasera atatia nu doar el.

Culoarea obrajilor săi prinseră o altă culoare, una mai roșiatică, atunci când acesta îi sărutase pumnul, și se abținea cu greu să nu explodeze de fericire. Cât timp băiatul era în bucătărie Rannie își dădea foarte ușor palme peste față. Trezește-te!Trezește-te Rannie! N-ai timp să dormi, serioasă, serioasă am spus! își tot spunea și se bosumflă, zâmbi instantaneu când acesta sosi. Luă paharul repede gustând din el, era destul de bun, numai simțise acel gust minunat niciodată, se linse ușor pe buze auzindu-l apoi pe băiat. Își încrucișă mâinile la piept scoțând limba la el copilăresc, prefăcându-se supărată, dar în genul acela de parcă cineva iar fi luat jucăria fără s-o întrebe.
-Oppa~ Nu fii rău! spuse aceasta, fără ca gura ei să uite în a scoate acel "oppa" mai diferit de celelalte cuvinte, uneori chiar o enerva asta.
-Mulțumesc oricum pentru tort, a fost foarte bun. spuse aceasta după care își lasă buzele udate de lichidul rece, asta chiar o mai ajuta puțin.

O admira in timp ce sorbea din bautura rece, nici nu ii mai simtea revigorare caci ea era tocmai in fata lui.
Se uitase ceva timp spre buzele ei, trecandu-si limba printre buze si vrand sa se abtina sa spuna iar vreo prostie, adora sa ii spuna ''Oppa'' in felul ei gingas.
Iar fi povestit mai multe fetei insa nu ii placea sa se bage peste relaxarea ei, putea sa stea la el cat vrea ca nu il supara, ba din contra ii pria.
-Cand am fost eu rau, Yoo So Ran? ii spuse pe nume tinandu-l minte de prima data dar pe un ton serios vrand sa stie de ce se comporta asa cu el, il innebunea cand se juca asa inofensiv.
-De ce esti asa cu mine? o interbase cu buzele umede si invartind lichidiul din pahar intr-un mod lent si atent spre rotatia lui.

Surâse în modul său inocent și pueril, însă se opri devenind brusc serioasă ,îl privi, nu înțelegea de ce o întreabă așa deodată astfel de lucruri. Își lăsa privirea în jos și înghiți în sec, și ce ar fi trebuit să răspundă? Pentru ea totul era ca un joc copilăresc și amuzant, nu lua nimic în serios până nu o făcea cineva. Nu știa cum să fie serioasă, și nici când era rănită nu realiza, pentru că asta era felul ei de a fi. Nu o puteai trezi la realitate așa ușor.
-Uhm...de ce ești așa serios? surâse aceasta fals vrând să evite subiectul și gustă iar din lichidul colorat și rece făcând-o să se simtă puțin mai bine. Nu-i trecea nimic prin minte, nu știa ce poate să spună. Era cu totul pe altă planetă, deși ar fi vrut să ajungă din nou cu picioarele pe pământ.
-Hai să ne jucăm ceva că m-am plictisit, tu alegi ce vrei să ne jucăm. spuse prostindu-se pentru a schimba într-un fel sau altul subiectul și pentru a nu mai simți acel aer serios în jur.

Rase nesatisfacut de raspunsule ei, mereu incerca sa il evite simtindu-se incuiata la vorbe de el, asa era ea mereu sau facea asta doar cu el?!
Sa se joace? El? el nu facea asa ceva caci nu era un copil si nu ii placeau jocurile, dupa el mai bine statea si citea o carte sau practica ceva miscare pentru trupul lui ori iesea si se plimba pe afara, cu siguranta gasea el ceva de facut.
Ii luase paharul din mana lasandu-se ea si privind-o calm si serios in ochi, stia ca avea sa il evite asa la nesfarsit.
-Bine, hai sa ne jucam.. la figurat vorbea mai mult. Isi lasase buzele sa i le curpinda pe ale ei intr-un sarut dulce si lung, cu miscarile lente ale limbii lui ce explora cu grija lacasul ei umed si rece.Ii prinse talia in palma tragand-o mai aproape de el, vrand sa o simta in brate.

Privi ușor bosumflată paharul vrând să spună un "hey", însă, nu putea să scoată nici o vorbă văzându-l atât de aproape de ea, înghețase total. În mintea ei numai există nimic, era negru, și ura că o făcea să nu se gândească la nimic, nu era obișnuită, vroia să se gândească la multe, la toate deodată, să uite de ea. Schița un zâmbet slab când auzi că băiatul vrea să se joace și la cum se așteptase buzele lui le presă acum pe ale ei, era total uimită, însă îi răspunse la sărut fără ezitare. Îi plăcea să-l simtă atât de aproape, se simțea în siguranță, se simțea bine alături de el. Își lasă limba să îi curteiere gura băiatului închizând ochii. Își ținea mâinile strânse ușor la pieptul lui, simțind tot acel sânge cum îi urca în obraji și o amețea total, dar nu era tocmai de vină sângele , ci parfumul băiatului, atât de puternic.

O simtea emotionata parca vrand sa il sarute toata viata, stia ce gandea fata , caci si el era la fel innebunit de ea.
Isi luase la revedere de la buzele ei mici si dulci si coborase spre gatul ei moale lasand limba sa traseze mici dare de saliva pe pielea ei.
Ii prinse talia in palme, tragand-o mai aproape de el in timp ce se imbata cu parfumul ei floral vrand sa o iubeasca din ce in ce mai mult.
Mana lui incepuse sa se plimbe pe coapsa ei strangand usor de ea, simtea cum totul i se urca la cap, ii era dor de trupul ei si de zambetul acela feminin pe care putea sa il aiba uneori.
Isi aminti din nou de buzele acesteia , dorind ca un copil nebun sa le sarute si sa stie ca aceasta ii va accepta sentimentele si gesturile pe care le facea, vroia sa fie fericita si sa simta placere si comfort alaturi de el.

Își lasă capul pe spate mușcându-și buza inferioară, dar își deschise repede ochii, nu i se părea tocmai bine ceea ce făcea, așa că își duse palmele pe pieptul băiatului împingându-l ușor înapoi
-Ryan oppa, nu vreau să mă mai joc. spuse aceasta cu același aer copilăresc, dând negativ din cap și se bosumflă, încercă să-și păstreze toate copilăriile acelea, însă îi era destul de greu în acea situație. Se simțea hipnotizată de privirea lui și îi plăcea să-i simtă mâinile pe corpul ei firav, dar trebuia să spună "nu" lucrurilor de genu', chiar dacă tânjea după buzele lui, trebuia să se abțină, știa că o poate face, trebuia să stea la locul ei, și să nu-l facă pe băiat să înțeleagă greșit. Nu știa cum să-i explice încât să nu-l supere sau altceva, dar nu vroia să ajungă prea departe cu el, îi plăcea relația pe care o aveau până în acel moment.

Gesturile lui nu erau tocmai la locul lor si constientizaze asta ca se simti indepartat de ea, cu siguranta nu ar fi vrut sa faca dragoste cu unul ca el dar o sa mai si atinga.
Se resemnase stand cu privirea in jos apoi dase drumul la televizor pentru a sparge linistea si a isi limpezi mintea cu alt sunet inafara de bataile inimii si tacerea care era un semn bun.
Plecase de langa ea considerand ca avea nevoie de ceva timp singura si sa il ierte pentru ceea ce facuse, plecase in camera lui lasand-o pe canapea impreuna cu filmul.
Se asezase pe jos rezemandu-se de pat si isi continua paharul cu bautura alcoolica ce o lasase pe masa inainte de a primi telefonul fetei.
Viata lui era ai naibii de afurisita, intorcandu-l si amagindu-l cum vroia ea, picase ca un prost intr- o vraja care devea treptat o necesitate dar isi propuse sa inceteze asta si sa devina asa cum era la inceput, tare ca piatra cu un zambet perfect pe buze pentru a face persoanele din jurul lui sa rada cu pofta si nimic mai mult.

Îl privi cu regret încercând să-și găsească repede cuvintele că să-i explice, dar ce era de explicat defapt? Își ciufuli puțin părul și când încerca să scoată un cuvânt îl observă pe băiat plecând. Își strânse picioarele la piept privind pierdută ecranul televizorului, chiar nu era bună de nimic, nu? Strânge ușor materialul maioului de pe ea neștiind ce să facă, nu vroia să-l supere, însă era deja prea târziu. Se ridică hotărâtă de pe canapea, avea să continue cu toate copilăriile acelea, poate așa el nu avea s-o ia în serios. Intră ușor în camera băiatului și se așeză lângă el, proptindu-și capul de umărul acestuia.
-Ryan oppa nu e amuzant. spuse cu o voce de copil mic, de parcă băiatul ar fi făcut ceva pt amuzament și ei nu-i plăcea. Îl trase de mână pe tânăr și se bosumflă privindu-l, apoi îl trase de obraji de parcă era o băbuță ce-și trăgea nepotul adorabil de pielea obrajilor.
-Oppa~ Hai să ne jucăm altceva. zâmbi această călduros lăsându-și capul pe o parte.

O vazuse langa stand cateva minute pe ganduri asteptand vreo minune sa apara, ii se racea inima stand acolo.
O dase la o parte mergand spre fereastra lui sprijinandu-se de tocul geamului , isi bause bautura linistit privind lumea care mergea pe strada parca se pierdeau cu toti intr-o piesa de teatru teleghidati de regizorul destin.
Nu vroia sa o priveasca, nu vroia sa o goneasca, nu mai vroia nimic de fapt, era doar el si gandurile lui cam palide acum.
Nu ii raspunse fetei deloc, credea ca gesturile si tacerea aveau sa ii dea de inteles ce este cu el si ce simte, nu avea nevoie de cuvinte pentru asta, stia ca fata se va plictisi de el in curand si isi va lua la revedere imediat, in fond era doar o copila si atat, nu ii putea cere mai multe.