Let's talk about love .

Ora 11:50

Razele de soare ii mangaiau usor chipul lui Ravi care era pe patul de spital , grav ranit . In cele din urma deschise usor ochii privind pentru cateva secunde tavanul alb simtind o durere imensa in zona spatelui si a piciorului . Stramba slab din nas inclinandu-si usor capul intr-o parte vazand perfuzia in mana lui . Nu isi amintea nimic . Ce se intamplase cu adevarat ? Veni de la antrenamente foarte obosit si nemancat si cand sa coboare scarile vazu alb in fata ochilor si cazu lovindu-se foarte rau .
Incerca sa-si aminteasca ceva , fiind constient ca nu o sa mai danseze o vreme . Ii displacea acest lucru dar nu avea ce sa faca . Trebuia sa se faca bine ca sa poata reveni cat mai repede in sala de dans . Se epuizase in ciuda faptului ca multa lume i-a spus sa o lase mai moale . La un moment dat inchise ochii pentru cateva clipe , pastrandu-se o liniste deplina .

Își trecu mâinile peste față încercând să stea trează, însă era destul de greu, era de o întreagă noapte acolo și deabia ațipise și ea pentru vreo zece minute. Ura spitalele, și Doamne ajută că nu era pentru ea acolo, era pentru o prietenă, ceva cu un avort, nici ea nu înțelesese, dar ținea la prietenii săi așa că dorea să fie mereu acolo pentru ei, chiar dacă asta nu se aplica și vice-versa. Se ridică și se apropie de un tonomat de cafea și ciocolată caldă, ea nu bea cafea, și cât o tenta ciocolata aceea caldă, dar dacă vroia să se țină pe picioare trebuia să riște. Și-a luat paharul de cafea și îl privi ușor suspicios, și-a umezit buzele pentru ca mai apoi să-l arunce în primul coș de gunoi găsit. Așa numai mergea. Intră într-un salon aleatoriu și se așeză pe un pat pe care-l văzu liber, închizând ochii, ura paturile de spital, dar îi era prea somn să se mai gândească la asta acum, în plus nu părea să fie ocupat.

Deodata auzi pe cineva ca intra in salonul lui si isi muta privirea usor catre intrare . Oare cine e ea ? Era o fata blonda , inalta si slabuta . Nu o cunostea . Era atat de confuz in momentul ala , nu-si mai aducea aminte mai de nimic . O durere cumplita ii cuprinse capul usor - usor incepand sa scoata un scancet dar mai infundat . Tanara se aseza pe pat , asa ca nu avea treaba cu dansul . Ofta prelung scotand printre dinti o injuratura , simtind cum ii explodeaza capul . Respira din ce in ce mai greoi , starea lui se inrautatea din ce in ce mai tare . Vroia sa zica ceva , dar nu putu . Ranile il dureau prea tare si nici glas nu avea . O privi pe tanara de langa el cum dormea linistita , asa ca nu vroia sa faca mare tam tam din asta si sa o deranjeze .

Auzi unele sunete și se trezi imediat, parcă îi dispăruse și somnul, mai ales când își dădu seama că era puțin cam nesimțită să stea acolo, poate cineva avea nevoie de patul acela sau ceva. Se ridică și aranjă repede cearceaful, de parcă ar fi ascuns anumite dovezi evidente. Își frecă ochii cu pumnii precum un copil mic,și își duse o mână la gură căscând obosită. Își întoarse privirea spre tânărul ce stătea în aceași încăpere cu ea, nu părea într-o formă bună deloc, și la ce se aștepta tânără? Era un spital doar. Se apropie grijulie de patul acestuia privindu-l.
-Ahm....uhm...scuză-mă, te simți bine? Vrei să chem o asistentă, un doctor? întrebă această analizându-l pe băiat și își umezi repede buzele fiindu-i totuși teamă că tânărul să nu pățească ceva mai rău.

- Nu , dadu negativ din cap incercand din rasputeri sa se linisteasca iin ciuda faptului ca il durea tare . Sunt bine , schita apoi un zambet mai vag inchizand ochii crezand ca o sa adoarma . Ura spitalele de cand era copil mic. Ura doctorii , pentru ca acei oameni i-au omorat parintii . In cap ii treceau fel si fel de ganduri negre si isi vedea in fata ochilor parintii lui , mori de acu 15 ani . Suferea de ani de zile si de o depresie puternica dar nu s-a plans niciodata de asta , singurul remediu fiind dansul . Inghiti la un moment dat in sec simtind cum il sageta in picior , iar el incepu sa transpire din cauza agitatiei care se dadea in el dar nu schita nici un gest .

Nu putea să-l creadă, mai ales în ce stare îl vedea, dar dacă el nu dorea, ea nu avea să-l oblige, probabil avea un motiv întemeiat, și nu avea rost ca fata să i se opună. Îl privea îngrijorată neștiind ce să facă, nu era bună la d'astea, mai făcea ea pe doctora când era mică, dar doar pe cățelul ei și pe plante, deci practic asta nu o ajuta cu nimic în acel moment. Nu-l cunoștea pe băiat, dar nu credea că trebuie să cunoști pe cineva că să-l ajuți , nu faci asta pentru a primi răsplată, o faci pentru că simți că trebuie. Când îl văzu că transpiră luă repede câteva șervețele ștergându-i ușor fruntea și fața.
-Spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva. zise aceasta înghițind ușor în sec pentru că nu avea habar ce îi putea face și îi era milă de el, nu putea să-l lase pur și simplu așa și să-și vadă de drumul ei.