When people only hurt you..

Stia demult ca avea sa faca acest lucru,stia ca avea sa planga macar o data pe an pentru cea care ii oferise zambetul in restul zilelor.
Acum se afla in cel mai gol si rece loc de pe pamant, unde nimeni nu avea sa ii reproseze nimic, unde singuratatea insemna mai mult o apropiere de-o secunda furata din ceruri.
Isi lasase bretonul sa isi acoperea vederea, multumind doar florilor din jur pentru frumusetea rece ce oferea mormantului exact privelistea ei, zambetul ei cald care iti aducea mereu zambetul pe buze, doar acest lucru il mostenea de la raposata lui mama, in rest nimic mai mult.
Viata lui era atat de intortochiata, fara baze prea mari incat nu se putea lauda cu ceea ce avea, revenea o data pe an in locul unde simtea ca e acasa si acum se intreba de ce a trebuit ea sa moara si nu el in acele flacari parca aruncate de zei asupra casei lor.
Lasase buchetul de flori jos, sarutand piatra umeda si rece apoi plecase incet spre iesirea din cimitir dorind sa zambeasca la loc, avea doua fete cu toti iar el isi stia propria masca de fiecare data cand iesea in lume.

Nu aveai cum s-o vezi prea des pe acolo, nu era genul de loc în care să meargă, pur și simplu nu era pentru ea, dar simțea nevoia să mai treacă pe acolo, măcar uneori, să-și mai aducă aminte de unele vremuri, speră să-și aducă aminte doar de cele bune, însă nu totul se întâmplă cum vrem noi, din fericire uneori și din păcate alteori. Își aranjă puțin cămașa de un alb imaculat, cu mâneci scurte, și se apleca în fața unei cruci făcute din marmură, ce avea conturată doi îngeri. Privi poză și oftă, nici măcar nu luase flori sau lumânări , credea asta în zadar. Șterse puțin poză  pentru a o face mai clară, privi în jur văzând deja un buchet de floria colo, probabil adus de vreo două zile, căci începuse să se ofilească destul de rău, se și întreba cine mai venise pe acolo, dar nu era treabă ei. Se ridică, privind în jurul sau, era o fire fricoasă, și probabil dacă auzea și o pasăre avea să țipe sau în cel mai rău caz să plângă.

Isi trecuse mana prin par, lasand bretonul sau para rebel, ii placea sa arate cat mai funky si bine pentru oamenii din jur, ceva genul celor ordaonati de dezordonati.
Retina ii reflecta doar imagini scurte si atat de sarace in culoare, nu ii placea sa vada oamenii tristi sau fricosi , caci viata trebuia sa invete prin diferite metode oamenii sa traiasca mai bine si puternic.
El nu putea cere imposibilul dar macar putea sa ofere ceva special la fel ca mama lui, caci de la ea invatase cum sa zambeasca dusmanilor, cum sa ofere o floare celor ce doar stiu sa ucida sentimente.
Rasuflase usurat cand trecuse aleea mormintelor, lasand doar muzica din casti sa ii acapareze atentia, mergea fara vreun sens anume, doar uitandu-se in gol , vazand oameni ce isi plangeau regretele si persoanele iubite ce mai nou vor deveni uitate.
Surase ca un copil la vederea unui fete foarte speriate , poate inca ii era frica sa vorbeasca aproape singura, sa simta parca cum raceala putea deveni si psihica uneori nu doar legata de temperatura corpului.
Se uitase ceva timp la ea urmarindu-i miscarile stange, dorea sa se apropie mai mult de ea caci parea ca nu stie prea multe despre acest ritual, de fapt totul depindea de recunostinta.- Um scuza-ma...esti bine? lasase cuvintele sa curga in timp ce se sprijinise de gardul umed.

Norocul său că mai erau persoane pe acolo, căci dacă mai era și seară, sigur o lua la fugă sau altceva, așa era firea ei, și nu-i plăcea să fie discriminată din cauza asta, fiecare persoană era crescută într-un mod diferit, și educată într-un mod diferit, pentru ea oamenii nesimtitti și îngâmfați nu erau educați deloc. Își dădu câteva șuvițe roșcate după ureche, și tresări când auzi o voce de bărbat. Se întoarse ușor curioasă, cine putea s-o bage pe ea în seamă? Și într-un cimitir.
-Da...mulțumesc pentru îngrijorare. zâmbi călduros cum îi era specific, găsind drăguț faptul că băiatul o întrebase asta, probabil se vedea de la o poștă că era o mâță speriată, dar nu-i păsa de asta, nu avea cine s-o învețe să numai fie așa, în plus, îi era ca și în sânge, de aceea era considerată un copil de multe ori.

Asteptase raspunsul fetei cu un zambet schitat in coltul gurii, ca mai apoi sa rada cand o auzise pe aceasta, glasul ei tremurat spunand ca este bine il amuza usor caci ii era drag sa vada fete mai inocente nu doar tari si reci ca piatra de parca cineva l-ar fi sculptat comportamentul si infatisarea, nu erau libere in a-si arata adevaratele sentimente si trairi specifice situatii in care erau.
Privise in jos spre cruce, citind cat il lasa vederea pana acolo apoi dase din sprancene parca confirmand totul.-Nu e nici un deranj, vrei sa te conduc spre iesire? o intrebase pe fata pe un ton deschis si clar, dictia lui era una rar intalnita, nu se balbaia niciodatam , era serios cand vorbea despre condusul fetei inafara cimitirului, el stia ce se intampla seara aici, desi parea ca e liniste ziua, noaptea putea deveni un adevarat club de nebuni satanici si diferite siluete in stare de ebrietate.
Ii aratase cu degetul prima stea de pe cer confirmandu-i ca ar fi bine daca ar alege sa vina cu el, desi era strain nu credea ca fata lui putea speria pe cineva ca ea.

Îi suna bine ideea băiatului, având în vedere că era singură și clar nu cunoștea pe nimeni pe acolo, nu era genul care să se întrebe dacă persoana din fața ei este o persoană care ar comite crime, sau violuri, nu, defapt, nici nu se gândea la asta când întâlnea pe cineva nou, nu conta unde întâlnea o persoană, cât timp o întâlnea. Privi semnul făcut de băiat, da, se înnoptase, și ea clar nu avea să stea pe acolo singură, nu era de violatori sau altceva, ci de morți, prea multe filme de groază clar strică mintea copiilor.
-Aș fii foarte recunoscătoare dacă ai face asta. spuse tânara lăsându-și ușor capul în jos în semn de respect în fața băiatului. Își mușcă buza inferioară, deabia aștepta să scape de acolo, începuse deja să audă câteva usnete ciudate, și asta nu era de bine în capul ei.

Se linistise cand ii auzi raspunsul, nu dorea sa o oblige sa vina cu el, ci mai degraba sa il urmeze ca un copil dragalas care dorea protectia mamei.
O prinse de mana scurt nevrand sa para prea badaran in fata acesteia, era un gest normal care oferea doar indrumare pentru el, sincer lui niciodata nu ii placea sa vada cuplurile lundu-se de mana, oarecum era doar inutil tinand acea persoana de mana doar pentru a arata unora cat de buni sunt impreuna sau dragostea lor imensa, care sa fim seriosi, mai nou se evaporase in aer.
Privise spre telefonul sau observand ora tarzie care inca ii tinea afara:-Nu ai pentru ce, as putea indrazni sa stiu pe cine ai vizitat la ora ca aceasta? glasul lui cu siguranta putea afirma faptul ca era curios in unele privinte, mai rar se baga in vietile oamenilor insa era foarte deschis asupra intalnirilor stranii cu noi oameni, iar fata parea destul de draguta in viziunea lui.

Privi ușor uimită când băiatul o luă de mână, nu se aștepta tocmai la asta, obrajii săi prinseră o culoare puțin roșiatică, dar era întuneric și nu se vedea, spre norocul său. Nu prea era luată de băieți de mână sau pupată pe obraz pentru că pur și simplu îi era rușine, și nu i se părea normal, mai ales când făcea cunoștință cu persoane noi.
Se bucura că avea să scape de acolo , oricum nu era bună la repere și sigur avea să săra cine știe ce garduri, și la ce micuță era ea, își mai rupea și gâtul pe acolo.
Își ridică privirea spre băiat când îl auzi vorbind, și își încolăci un deget într-o șuviță de păr, fiind un tic de-al ei.
-O prietenă... spuse făcând o scurtă pauză bruscă, nu avea rude moarte, bine, avea, dar nu era interesată să le viziteze, nu le ducea lipsa, însă când venea vorba de anumiți prieteni era altceva. -Am vrut să văd ce mai face. zâmbi copilăresc aceasta privindu-l pe tânăr.

Am vrut sa vad ce mai face aceste cuvinte il facura sa surada satisfacut, oarecum relatia ei de prietenie era asemanatoare cu relatia lui cu mama sa.
Privise cateva secunde spre cer amintindu-si cat de mult se plimba cu ea cand era mic, mereu spunea ca va deveni barbat si o vaa duce oriunde, va fi mereu langa ea cand va avea nevoie insa nu m-ai apucase sa experimenteze nimic caci soarta i-o luase si o duse in ceruri acolo unde Dumnezeu avea nevoie de ingeri ca ea.
Daduse de aleea unde se afla iesirea din cimitir, uneori ura cat de lung si dificil parea acesta mai rau ca un labirit pentru el.
-Ma bucur ca iti mai pasa si de cei nu prea vii, sper sa ai un drum bun spre casa si ferit de pericole, de acum nu mai incerca sa iesi la ore de genul ii spuse zambitor ca un clovn, aplecandu-se spre fruntea ei si privind-o insistent apoi salutase ca un adevarat macho ce era, lasandu-si parfumul sa arda in jur.

Putea spune doar lucruri bune despre prietena sa, și defapt era mai mult ca o soră, deși nu era genul care să creadă în prietenii d'astea, oamenii veneau și plecau, dar în timpul asta luau ce aveau nevoie de la tine și tu de la ei, și așa te secau încet, încet, și tu pe ei, dar va alimentați după aceea de la alții, și vă mențineați în formă, ciudat, nu? Însă fata aceea era diferită, o ajutase pe Rannie să privească lumea altfel, mai plăcut pot spune.
Privi aleea din fața ei, nu părea așa sinistră când venise, poate pentru că atunci era lumina. Îl privi ușor inocent și cuminte pe băiat în ochi și zâmbi copilăresc, dar când își întoarse privirea spre alee, nu mișcă un pas, nu vroia să meargă pe acolo, dar nu știa alt drum și asta o speria. Îl prinse ușor de încheietura mâinii, având capul în jos, nu prea știa ce să-i spună.
-Tu...tu nu vii, știi...tot pe aici? Adică...știi.. se blâbâi fata, nu stia ce poate să-i spună, nu vroia să meargă singură.

Era prima data cand parea ca se impiedica caci el mergea perfect si niciodata nu se imbatase prea rau a fi atat de stangaci.
Se simtise usor tras de cineva de parca ar vrea sa il aiba mai mult pentru el apoi intoarse privirea catre faptura gingasa si timida de adineauri.
Zambise cald spre ea,lundu-i palma in mainile sale calde, observand cat sunt de reci, apoi sufland putin spre el pentru a le incalzi.
-Nu trebuie sa ma rogi, voi veni cu tine pe acolo doar sa imi spui unde locuiesti nu vreau sa intarzii prea mult cu livrarea ta acasa ii facuse cu ochiul, privind-o ca pe un mic copil ce se simtea incoltit de fapte , se vedea ca inca era o mica fricoasa caruia nu ii placeau pericolele ci doar dorea sa fie protejata si cum el nu avea ce face in seara aia o putea conduce in siguranta pe fata acasa, asa macar nu avea sa o aiba pe constinta, caci ii era tare draga aceasta.

Continuă să-l privească, urmărindu-i fiecare mișcare, de parcă vroia să fie atent să nu-i facă ceva, defapt nu era așa, vroia doar să știe că nu o va lăsa acolo singură. Simți mici fiori în întregul corp când acesta îi încălzi mâinile. Se simți fericită că băiatul acceptase și mai puțin să sară în sus de fericire precum un copil mic, dar se abținuse, nu vroia să fie catalogată drept o ciudată, sau altceva de către băiat, doar că-i plăcea să-și exprime stările, nu să le ascundă, nu îi aducea cu nimic câștig, sau măcar așa credea ea.
Chicoti, la replica băiatului, și își trecu limbă peste buze, deoarece acestea erau uscate de la vântul ce adia afară.
-Îți mulțumesc mult de tot. spsue fericită făcând o plecăciune, deoarece îi plăcea să respecte persoanele din jurul sau.
-So Ran, încântată, îmi poți spune și Rannie, dacă îți e mai ușor. se prezentă păstrându-și acel zâmbet timid pe față.

Se frecase la ochii usor obosit de ziua care deja trecuse, isi simtea corpul greu parca vrand doar sa simta ceva pufos si cald unde visele lui aveau sa se contopeasca cu somnul bun care avea sa ii refaca energia si chipul.
Nu se considera el prea narcisist insa avea grija de corpul lui si de cum se imbraca, si alte aspecte, fiindca nu se stia de unde putea aparea o noua ocazie, cunostinta sau vreun paparazzi.
Se uitase la aceasta cand ii auzise vocea ca o ghirlanda rasunand in mintea lui.-Rannie deci..incantat sa te cunosc atunci eu sunt Ryan Oppa pentru tine ii placea sa faca pe clovnul uneori, apasand-o usor pe nas ca pe un copil ce trebuia sa stie adevarul si cum sa se comporte.
Cu singuranta ea era mai mica decat el ca ani, plus ca felul in care o trata dadea mai mult de inteles ca este atat de protector cu ea mai rau ca un iubit, ah si daca aceasta asa un prieten cu siguranta avea sa il bata daca se mai atingea de ea.

-Ryan Oppa? întrebă ducându-și un deget pe buza inferioară , privindu-l ușor întrebător, ca și cum era un copil mic , scoase un mic chicotit, specific copilașilor mici, atunci când acesta îi atinse nasul.
-Câți ani are Ryan oppa? întrebă având tenta să spună "oppa" cu alt accent, unul mult mai copilăresc și inocent, și nici ea nu știa de ce, nu făcea asta intenționat, pur și simplu așa îi ieșea pe gură. Îl urmă pe băiat pe acea alee, nu vroia să se piardă pe acolo, la cum se știa, se rezema de un copac și începea să plângă până adormea, sau până o găsea cineva, și nu că n-ar fii avut telefonul la ea, dar pe cine să sune să vina repede? și la ora aceea.
Îi se părea drăguț că băiatul o ajuta și chiar se comporta așa cu ea, deobicei dădea numai de bădărani, care o refuzau la lucruri simple și o enerva uneori.

Se simtea atras de fata ca de un magnet, ii permitea sa faca cu el destul de multe, iar gesturile ei nu il enervau sau deranjau, de obicei el era asa cu toata lumea, mama lui il invatase sa se comporte cu orice categorii de oameni.
Caci in viata aveai sa dai de fel si fel de oameni,mai nebuni sau mai buni, depinde de cum soarta ii aranjasera pe tabla de sah, unii devenind doar pioni simpli ce erau folositi si criticati iar regii si slujnicii erau protejati si ofereau doar incantare.
Auzind intrebarea fetei atat de inocente isi arcuise buzele umezindu-le usor caci vantul era impotriva lui la ora aceea si le uscasera.-Oppa are 20 de ani, cat are Rannie? o intrabase pe fata pe acelas ton copilresc, de parca se simtea la un joc copilaresc care il facea sa devina dependent de zambete, glasuri gingase si apropiere total inofensive.

Îl privi pe băiat păstrându-și acel zâmbet ce dădea un aer copilăresc. Douăzeci? Nu părea de douăzeci de ani, părea chiar mult mai tânăr, și asta o mira într-un fel pe fată.
-Optsprezece. răspunse plină de viață și clar mulțumită de vârstă ei, deși credea că va avea parte de multe aventuri și distracții la vârsta aceea, nu era totul cum își imaginase, defapt nu făcuse prea multe pane atunci, măcar să se bucure că-i tânără, nu era genul.
Privea prin jurul său ușor speriată, mai ales când i se părea că aude diferite zgomote, nu-i plăcea deloc acolo, și deabia aștepta să ajungă acasă unde era în siguranță și nimeni nu putea să-i facă ceva, dar într-un fel sau altul se simțea protejată de băiat.

Pentru el conta prea putin varsta,puteai sa ai 20 de ani dar mintea inca sa iti fie ca a unui copil ori sa ai 10 ani iar mintea sa poata atinga maturitatea, depinde de circumstantele vietii.
O privi pe fata , gesturile ei faciale erau fine si dragalase, gata sa explodeze de fericire si iubire, era bucuros ca o cunoscuse pe aceasta.
-Hm, unde anume locuiesti? o intrabase pe aceasta dorind sa ajunga mai repede la aceasta casa, incepuse sa se lase racoare si la cat de obosit era probabil avea sa intre in hipotermie imediat, era mai sensibil de cand familia lui il lasase singur pe lume iar prietenii lui erau foarte grijulii in privinta sanatatii lui, pana la urma el era cel care intregea grupul lor.
Isi dase jos hanoracul, lasandu-si tricoul sa ii dezveleasca pielea alba si muchii usor conturatii la vedere.Asezase hanoracul pe spatele fetei, acesta inca era cald si parfumat pentru ai tine de comfort fetei pana o ducea acasa in timp ce el trebuia sa arate cat de puternic e ca un barbat.

Îi explică adresa băiatului, cum știa ea mai bine, și anume prin a gesticula din mâini, și asta se punea ca un tic, când explica ceva, sau povestea un anumit lucru cu drag dădea din mâini, de parcă persoana respectivă ar fii înțeles ce vrea ea să spună, dacă-i făcea semn cu mâinile.
Privi ușor mirată când băiatul îi puse hanoracul pe umerii săi, ducându-și un deget pe buze, probabil el avea să răcească, și ea nu vroia să fie cauza, dar nu știa cum să-l refuze, așa că acceptă într-un final. Simții cum parfumul băiatului se imprima pe cămașa ei, fiind destul de mulțumită, căci avea un miros destul de puternic.
-Mulțumesc. spuse ușor rușinată.
-Uhm...n-ai vrea să te oprești pe la mine să-ți fac cinste cu ceva, dacă tot mă conduci? întrebă veselă privindu-l, trebuia să-i mulțumească într-un fel pentru că o ajutase, fără el probabil încă stătea în acel cimitir.

Fastacit de fel nu prea accepta el orice la nimereala, nu era niciodata o povara ba din contra era o gazda si un invitat de succes, foarte bine prins in categoria celor doriti de oameni, care nu evita nimic.
Daduse din cap spre fata in semn de exprimare la cerinta ei, nu era nimic daca ramanea la ea, pana la urma il supuse sa o conduca acasa.-Ok Domnisoara, pedeapsa ta este sa ma primesti in casa ta si sa imi faci cinste cu o ciocolata calda sau un ceai ii spuse lund-o inainte si deschizand usa pentru ea insa cu un zambet mandru de ceea ce zise.
El nu era vreun bautor inrait,mai degraba lua cateva energizante bune si le dadea pe gat inainte de a se duce undeva, ii placeau la nebunie, iar ciocolata calda ii ofera o racorire interioara chiar daca era prea fierbinte.
Era curios de locuita fetei, cu singuranta avea sa gaseasca lucruri de fete, mult roz, multe jucarii, cosmetice si alte chestioare, asa era si sora lui candva, cand intra in camera ei lesina datorita parfumul puternic ce il degaja.

Surâse ușor naiv când acesta îi spuse cu ce să-i facă cinste, era mai bine așa, putea să-și facă și ea, nu era împătimită de cafea sau altele, oricât de dulce era sau altceva, nu-i plăcea cafeaua, și ce să mai zic de băuturi? Nu că le detesta, dar aveau un gust prost toate pe care le încercase.
Își aplecă puțin capul fiind un fel de "mulțumesc" căci băiatul îi deschise ușă, și i se părea de-a dreptul drăguț gestul. Aprinse lumina, avea un hol destul de mare, culoarea predominantă fiind cremul, deoarece i se părea mai liniștitoare, avea jucării cam în toate colțurile camerelor și pe anumite rafturi, mai puțin în camera ei, deoarece noaptea când se trezea avea să se sperie văzând umbra făcută de jucării, și până își dădea ea seama ce sunt, începea să țipe. Îl conduse pe băiat până în living.
-Poți să te faci comod, o să-ți pregătesc o ciocolată caldă. îi zâmbi, și ceaiul era o idee genială, însă ea bea ceai doar când se apuca să citească vreo carte.

Se lasase primit in casa acesteia , uitandu-se intr-un mod copilaresc in jur apoi se asezase pe canapeaua din living exact inainte cu o secunda ca aceasta sa ii zica sa se faca comod.
-Multumesc, sa nu te obosesti mai tare de cat esti cei drept credea ca el era mult mai obosit decat ea, terminat chiar si psihic, cu siguranta avea sa adorma de la acea ciocolata calda pe care fata avea sa i-o faca.
Era atat de dulce cand facea pe fricoasa, cu siguranta nu se prefacea spre a arata prea matura, ea era exact ca un copilas mic ce se speria de orice iar asta il facea sa ranjeasca intr-un mod ascuns.
Isi lasase capul pe canapea inchizand cateva clipe ochii pentru a-i odihni in timp ce o astepta pe fata, exact cum banuiese parfumul ei explora orice coltisor al casei.

Îi zâmbi prietenos tânărului, apoi intră în bucătărie, aceasta fiind destul de spațioasă, ca Rannie să-și arate "talentele" de bucătar, pe care, firește, nu prea le avea. Mama sa se chinuia de mult s-o învețe să gătească, dar altceva în afară de prăjituri nu știa să facă, probabil nu o prea interesa restul, nici ea nu știa.
A turnat repede laptele într-un ibric și l-a pus la încălzit, mai apoi a adăugat zahărul și a rupt în bucățele o ciocolată , amestecând după. La câteva minute a turnat lichidul cald în două căni, punând frișcă deasupra și puțină ciocolată amăruie rasă, era singura rețetă pe care o știa pentru ciocolată caldă, când își făcea ea, cumpăra plicuri, dar nu vroia să facă ceva banal pentru băiat. Se întoarse în sufragerie punând cănile pe măsuță din sticlă din fața canapelei.

Aproape ca ar fi adormit daca nu auzea pasii fetei venind spre el apoi cum portelanul facuse contract cu masa.
Se scarpinase putin in cap vrand sa arate treaza, apoi apucase ceasca in mana observand aburii ce dovedeau cat de fierbinte era.
- Rannie a facut asta? Sper ca nu ai pus otrava ca sa moara Oppa ii spuse fetei pe un ton foarte ingrijorat si speriat apoi isi umezi buzele cu lichidiul ciocolatiu.
Isi dase limba peste buzele lui mici si conturate apoi zambi satisfacut ca un copil de gustul perfect pe care il crease fata, cu siguranta era buna la gatit, nu mai bause o ciocolata calda ca cea de pana acum,era speciala la fel ca si persoana din fata lui.

Îl privi uimită și bosumflată însă ambele dintr-un mod copilăresc, și își dădu o șuviță roșcată de păr după ureche.
-Oppa rău, dacă are impresia că Rannie putut să-i facă așa ceva. dădu fata negativ din cap intr-un mod pueril, scoțând iar acel "oppa" mai neobișnuit, uneori ura asta, o părea să pară atât de falsă, ceea ce nu era, nu vroia să dea o impresie greșită. Se așeză lângă băiat gustând și ea din lichidul cald, era destul de bun, poate se pricepea și ea la ceva.
-Dacă îți este somn oppa, poți dormi în camera de oaspeți, nu am nici o problemă. zâmbi aceasta liniștită, nu vroia să-l pună din nou pe drum, era destul de târziu, și spera să nu-l deranjeze oferta sa.

Se amuzase cand o auzi pe aceasta, nici el nu credea ce spunea, ar fi avut incredere in ea si nu ar fi banuit-o de asemenea actiuni, el doar glumea si poate uneori ii placea sa cicaleasca fetele inofensive ca ea caci daca era una prea dura ar fi actionat altfel si si-ar fi lasat chipul angelic la vedere pentru a incalzi o inima rece si ranita.
Ii ascultase oferta cu atentie, stergandu-i usor cu degetul urma ciocolatie lasata pe conturul buzelor ei, poate i se parea insa uneori aceasta parea ingandurata sau chiar cu capul in nori.
- Daca ma gandesc mai bine am sa dorm, insa daca iti va fi iar frica sa nu vii langa mine in pat, ca noaptea ma transform intr-o bestie si fac urat ii spuse acesteia pe un ton de avertisment apoi scotand limba la ea sigur de ceea ce spune.