It is my turn

''De ce trebuie sa te mai iubesc?Se intreba prea des acest lucru,ii era atat de dor de fostul ei iubit incat disperase in incercarea de a uita totul. Reusise sa mearga pana la restaurantul lor,acolo unde inima se simtea in siguranta si alinata,acolo unde atatea promisiuni au devenit doar vorbe care o mai dureau,minciuni crezute de inocenta ei copilareasca.
Se asezase la masa care i se parea o rutina zilnica, rochita in volanase scurte ii mangaiau picioarele svelte lasand-o sa respire, oftase adancita in dezamagirea ei facandu-i semn ospatarului.
Aceeasi fata,uniforma care ii aducea zilnic mancarea favorita,odata luata in doi,acum singura.
Trecuse ceva timp si chipul inca purta urma dureroasa a unei despartiri socante cu pulbere de praf de pusca in zare.
Devenise ingerul propiei fiintei,avand o viata anosta, lasand instictul sa conduca asupra mintii ei inghetate la ora aceea.
Prietenii nu ii erau aproape si nu era genul de persoana care sa se baga in viata cuiva, se resemnase acolo pe un scaun intelegans filozofia vietii si atat.
Isi duse buzele catifelate si vinete spre ceasca de ceai dulce,umezindu-si buzele scurt, de parca atinse o otrava apoi clipise trist spre privelistea uimitor de iritanta din jurul ei.Se aruncase destul in gandurile ei negre,nepatate de vreo urma de inocenta, stia ca trebuie sa zambeasca si sa incerce totul.